Ratingurile de vârstă sunt sisteme utilizate pentru a se asigura că un conţinut de divertisment, cum ar fi filmele, casetele video, DVD-urile şi jocurile pe calculator sunt etichetate în mod clar în funcţie de vârstă după conţinutul acestora. Ratingurile de vârstă oferă îndrumări pentru consumatori (în special părinţi) care îi ajută să decidă dacă să cumpere sau nu un anumit produs.

Jocurile video şi pe calculator reprezintă în momentul de faţă amuzamentul a milioane de jucători în Europa. În Regatul Unit, 37% din persoanele cu vârste cuprinse între 16 şi 49 de ani se descriu drept „jucători activi” (definiţi ca persoanele care joacă în mod curent jocuri pe consolă, dispozitiv portabil sau PC). Prin comparaţie, în Spania şi Finlanda, 28% din persoanele cu vârste cuprinse între 16 şi 49 de ani sunt definite drept „jucători activi”.[Raportul Nielsen 2008]. Deşi cele mai multe dintre jocuri (49%) sunt adecvate pentru jucătorii de toate vârstele, există multe care sunt adecvate numai pentru copii mai mari şi adolescenţi. Există, de asemenea, unele jocuri (4%) care sunt destinate numai adulţilor (peste vârsta de 18 ani).

Ratingul înscris pe un joc confirmă faptul că acesta este adecvat pentru jucători peste o anumită vârstă. Astfel, un joc PEGI 7 este adecvat numai pentru cei în vârstă de 7 ani sau peste, iar un joc PEGI 18 este adecvat numai pentru adulţi în vârstă de 18 ani sau mai mult. Ratingul PEGI ia în considerare caracterul adecvat în funcţie de vârstă al unui joc, nu nivelul de dificultate

PEGI este utilizat şi recunoscut în toată Europa (hiperlink către o hartă care indică diversele ţări PEGI) şi beneficiază de sprijinul oferit cu entuziasm de Comisia Europeană. Este considerat un model de armonizare la nivel european în domeniul protecţiei copiilor.